Mai bine n-aş fi existat

1.Mai bine n-aş fi existat. Pentru mine existenţa este cauza tuturor nefericirilor. Mai bine n-aş fi existat deloc! Mai bine n-ar fi existat nimic!

Faptul că sunt conştient că exist mă împiedică de la orice fel de împlinire. Nici un fel de bucurie a vieţii nu-mi poate anula tristeţea existenţei. Mă aflu într-o situaţie fără ieşire: nici dacă aş muri acum n-aş fi prea mulţumit, căci ceilalţi ar exista fără mine. Pe mine mă sperie existenţa, dar nu neapărat existenţa mea exclusiv, ci existenţa în sine. Dacă nu aş fi existat niciodată, nu aş fi ştiut că există existenţă. Oare pot spune că aş fi fost fericit doar dacă n-aş fi existat?

E prea târziu, deja exist!